Cancerul pulmonar este pe locul doi ca incidență, însă este prima cauză de deces la nivel mondial, având o rată mare de fatalitate. 80% dintre cazuri sunt legate de expunerea la tutun, prin fumat sau alte forme, dar și expunerea la azbest, radon și gaze de eșapament ale motoarelor diesel din orașele aglomerate. Cancerul pulmonar este dificil de diagnosticat, este o boală ascunsă în stadiile incipiente, fiind diagnosticată abia în stadii avansate la 2/3 dintre pacienți. Pentru aceștia supraviețuirea la 5 ani era de doar 4% până la introducerea imunoterapiei în cancerul bronhopulmonar. Acum rata este mai aproape de 20%, dar rămâne la fel de importantă diagnosticarea precoce. Mulți dintre pacienți stau acasă chiar și după diagnostic, așteptând „să treacă”.
Circuitul actual de diagnosticare durează prea mult, ar trebui scurtat acest timp pierdut. În multe cazuri durează cel puțin jumătate de an de la apariția primelor simptome. O soluție utilă ar fi platforme de atenționare a populației, ce ar putea duce la scurtarea timpului până la primul diagnostic.
Date generale despre cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la nivel mondial și prezintă cea mai ridicată rată de mortalitate. Anual sunt raportate 1,8 milioane de cazuri noi, în toată lumea. Aproape 1,6 milioane de decese sunt înregistrate anual din cauza cancerului pulmonar[1]. Numărul deceselor provocate de cancer pulmonar este estimat să crească până la 3 milioane până în 2035.
Cancerul pulmonar este unul dintre cele mai agresive forme de cancer, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de doar 10-15% (. Pacienții cu cancer pulmonar avansat (stadiul IV) au o rată de supraviețuire la 5 ani de doar 2%[2]. Fără tratament, majoritatea pacienţilor decedează în primul an de la diagnostic.
Fumatul este considerat principalul factor de risc. Se estimează că 90% dintre cancerele pulmonare sunt provocate de fumat. Alți factori de risc sunt radiațiile, fumatul pasiv, expunerea la alte substanțe toxice (emisii diesel, arsenic, azbest, etc) sau factorii ereditari[3].
Cancerul pulmonar este silențios și extrem de agresiv. Principalele simptome sunt: tusea (cronică sau, în stadiu avansat, tuse cu sânge), respiraţia îngreunată, dureri în piept sau de oase (ce pot fi confundate cu simptomele unei răceli) şi infecţiile pulmonare sau bronşitele ce reapar frecvent.
Cele două tipuri principale de cancer pulmonar sunt:
Cancer pulmonar cu celule mici – microcelular (SCLC)
Cancer pulmonar fără celule mici – non-microcelular (NSCLC) – este mult mai des întâlnit decât cel microcelular (SCLC) (aproximativ 80-85% din totalul cazurilor). Este un termen ce înglobează mai multe tipuri de cancer pulmonar ce se manifestă asemănător, printre care carcinomul scuamos (30% – 40%), adenocarcinomul (40%) și carcinomul cu celule mari (5%).
Cancerul pulmonar în România
Cancerul pulmonar este o problemă de sănătate publică urgentă în România.
Peste 11.000 de români sunt diagnosticați, anual, cu cancer pulmonar, zilnic murind 28 de oameni din cauza bolii (numai pentru 2018 au fost estimate 10.277 de decese).
Această afecțiune reprezintă principala cauză de mortalitate în rândul bărbaților diagnosticați cu cancer și se situează pe locul 4 în rândul femeilor, după cancerul de sân, cancerul colorectal si cel de col uterin.
75% din totalul cazurilor diagnosticate cu această boală sunt identificate în stadiu inoperabil, această situație limitând drastic șansele de supraviețuire ale pacienților.
50% dintre pacienţii diagnosticați au vârste cuprinse între 45 și 65 de ani, un segment de populație activă[4].
Tipuri de tratament
Există mai multe opțiuni de tratament recomandate[5], printre acestea numărându-se:
Intervenţia chirurgicală – operaţia fundamentală pentru tratamentul NSCLC în stadiu incipient, în cazul pacienţilor care sunt dispuşi să accepte riscurile aferente procedurii chirurgicale.
Chimioterapia sau terapia citostatică este un termen general utilizat pentru a descrie un tratament medicamentos. Medicamentele utilizate vor distruge celulele canceroase și vor afecta mai puțin celulele normale. Există mai multe tipuri de chimioterapii, care pot fi administrate singure sau în combinație cu imunoterapii, în funcție de stadiul tumorii. Rata de supraviețuire redusă în cancerul pulmonar reflectă și insuficiența chimioterapiei citotoxice tradiționale.[6]
Radioterapia – presupune tratamentul cancerului cu raze X, iradierea și distrugerea celulelor canceroase. Radioterapia constă în direcționarea nedureroasă a unui fascicol de particole cu energie mare pe zonele care necesită tratament.
Terapia țintită – Agenţii terapeutici ţintiţi utilizaţi în oncologie aparţin mai multor clase de medicamente, fiind molecule cu o compoziţie extrem de diversă și au în comun calitatea de a bloca creşterea tumorală şi procesul de metastazare[7]. Doar un procent mic de pacienți (sub 20%) prezintă mutații genetice pozitive EGFR sau ALK, care pot permite administrarea terapiilor moleculare țintite.
Imunoterapia – medicamentele imuno-oncologice acționează la nivelul sistemului imun, pe care îl reactivează în lupta împotriva cancerului. Sistemul imunitar este mecanismul natural de apărare a organismului împotriva infecțiilor și bolilor. El este format dintr-o structură de organe și celule specializate care lucrează împreună pentru a răspunde în caz de infecții, celule anormale sau corpuri străine. Atunci când corpul detectează un organism străin, mai multe tipuri de celule și substanțe intră în acțiune pentru a ne proteja. Imunoterapiile antrenează sistemul imunitar să rețină faptul că a întâlnit celule canceroase și reacționează mai rapid cu următoarea ocazie. Acest fapt duce la o acțiune anti-cancer durabilă și la o supraviețuire de lungă durată pentru mulți pacienți, și o calitate a vieții mai bună[8].
Marea majoritate a terapiilor inovatoare aprobate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) sunt disponibile astăzi și în România, însă accesul continua să fie limitat, pe fondul birocrației excesive și a fondurilor insuficiente.
Rolul biomarkerilor în tratamentul cancerului pulmonar NSCLC
Biomarkerii sunt indicatori care oferă informații despre procesele biologice normale, procesele de boală sau răspunsuri farmacologice la o intervenție terapeutică, fiind un element important al medicinei de precizie, prin faptul că ajută medicii să identifice pacienții cu o probabilitate mai mare de a răspunde la un medicament.
În cazul cancerului pulmonar NSCLC au fost descoperite mai multe tipuri de biomarkeri, fapt ce a condus la dezvoltarea de terapii personalizate (terapii țintite, imunoterapii). Biomarkerii relevanți sunt mutațiile EGFR, translocațiile ALK și nivelul expresiei PD – L1. Cu ajutorul acestora, medicul oncolog prescrie terapia potrivită pentru pacientul potrivit: terapie țintită în cazul anomaliilor genetice, respectiv, imunoterapie – în monoterapie (PD-L1 cu un scor tumoral proporțional ≥ 50%,) sau imunoterapie în combinație cu chimioterapia, opțiune recent inclusă în compensare -, chiar din prima linie de tratament a cancerului pulmonar NSCLC metastatic non-scuamos. Această opțiune terapeutică a demonstrat că poate îmbunătății ratele de supraviețuire generală, precum și supraviețuirea fără progresia bolii, rezultate care depășesc barierele de supraviețuire obținute în ultimii 10 de ani.
Testarea biomarkerilor validați se face la recomandarea medicului, la un laborator de specialitate și este gratuită.
Cancerul pulmonar – între rușine și ignoranță
Coaliția Globală Împotriva Cancerului Pulmonar, o coaliție formată din mai multe asociații ale pacienților, a realizat în 2017 un studiu multi-național pentru a înțelege atitudinea față de cancerul pulmonar și nivelurile de conștientizare a simptomelor în rândul publicului.
La nivel global, 4 din 10 persoane(42%) nu au putut să denumească nici un simptom al cancerului pulmonar.
Cele trei simptome cel mai frecvent numite au fost tusea (62%), dificultăți de respirație (55%), tusea cu expectorații (21%)
La nivel mondial, 1 din 5 (21%) oameni au recunoscut că au mai puțină empatie pentru persoanele cu cancer pulmonar decât cu alte forme de cancer.
Această cifră este neschimbată din 2010, când un procent asemănător de oameni (25%) au recunoscut că au mai puțină simpatie pentru cei cu cancer pulmonar decât cu alte forme de cancer.
Mai mult de 8 din 10 cazuri de cancer pulmonar sunt legate de fumat, creând stigmă în jurul acestei boli. Aceasta este o problemă nu numai pentru miile de persoane care dezvoltă cancer fără să fi fumat vreodată, dar și pentru cele care au fumat și se pot simți vinovate, motiv pentru care pot întârzia să discute cu medicul despre posibilele simptome.
De altfel, stigma este una dintre principalele provocări cu care se confruntă pacienții din Europa, în special în Italia, România, Olanda și Marea Britanie[9].
[1] Bray et all., Global cancer statistics 2018: GLOBOCAN estimates of incidence and mortality worldwide for 36 cancers in 185 countries; CA Cancer J Clin. 2018 Nov;68(6):394-424. doi: 10.3322/caac.21492
[2] WHO. 5.1 Lung Cancer. In: Stewart BW, Wild CP, eds. World Cancer Report 2014. Lyon, France: WHO Press; 2014: 520-540.
